Limitarea solubilității carbonului: În oțel, carbonul există în principal sub formă de soluție solidă în rețeaua cristalină de fier. Când conținutul de carbon depășește o anumită limită, numită solubilitate critică, carbonul care depășește această limită va exista sub formă liberă și va forma carburi, cum ar fi Fe3C (cementită). Aceste carburi determină faze fragile la interfețele cerealelor, crescând astfel fragilitatea oțelului.
Efectul de întărire al carbonului în soluție solidă: În oțelul cu conținut scăzut de carbon, carbonul există în principal sub formă de soluție solidă, crescând duritatea și rezistența oțelului. Cu toate acestea, atunci când conținutul de carbon crește, efectul de întărire a soluției solide al carbonului slăbește treptat, iar formarea de carburi domină treptat, rezultând o creștere a fragilității materialului.
Formarea carburilor: Cea mai mare parte a carbonului din oțelul cu conținut ridicat de carbon există sub formă de carburi, care se formează la granițele granulelor și în interiorul granulelor. Existenta acestor microstructuri impiedica alunecarea cristalelor, rezultand o ductilitate redusa a materialului, facand otelul mai casant.
Întărirea prin precipitații și fragilitatea: În oțelurile cu conținut ridicat de carbon, prea mult carbon poate determina că carbonul până la precipitare se întărește în timpul tratamentului termic, crescând astfel duritatea oțelului. Cu toate acestea, acest lucru poate duce și la o fragilitate crescută, în special la temperaturi scăzute.
În general, în timp ce creșterea conținutului de carbon crește duritatea și rezistența oțelului, aceasta vine cu o creștere a fragilității. În multe aplicații, există compromisuri între proprietăți precum duritatea, rezistența și tenacitatea, așa că alegerea conținutului potrivit de carbon este un aspect important în proiectarea și pregătirea oțelului.
Mediul Gnee Factory
Gnee Ambalare și transport
